Rezervaţia naturală „Carasan – Teke”

Din punct de vedere peisagistic rezervaţia prezintă o valoare remarcabilă, aceasta fiind constituită dintr-un munte de origine vulcanică cu o altitudine de 340 m, înconjurat de dealuri şi platouri calcaroase. Vegetaţia este diversă şi reprezentativă pentru toate etajele şi zonele de vegetaţie din Podişul Dobrogei. Aici se întâlnesc cele mai reprezentative pajişti stepice de colilie (Stipa ucrainica), specie ameninţată, inclusă în Lista roşie europeană. Asociaţia regională respectivă (Stipo ucrainicae – Festucetum valesiacae), specifică Dobrogei, a fost identificată şi în Rezervaţia „Pădurea Babadag – Codru”, unde însă ea are o răspândire redusă. Din fauna rezervaţiei amintim: ciocârlia de pădure, ciocănitoarea neagră, dumbrăveanca, şorecarul mare, viesparul, ghionoaia sură, erete vânăt.

Rezervaţia naturală „Edirlen” - Arie protejată mixtă

Rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiilor endemice pentru Dobrogea, şleau de deal dobrogean cu carpen (Tilio tomentosae – Carpinetum betuli) şi şleau dobrogean de culme cu cărpiniţă şi ghiocel cu frunze îndoite (Galantho plicatae - Tilietum tomentosae). De asemenea, aceasta constituie singura arie protejată din judeţul Tulcea în care a fost identificată asociaţia de pajişti de colilie (Astragalo ponticae - Stipetum ucranicae). Totodată rezervaţia constituie una din puţinele arii protejate, cel puţin în ceea ce priveşte nordul Dobrogei, în care se conservă populaţii de coada şoricelului (Achillea ochroleuca) şi păr argintiu (Pyrus bulgarica). Din punct de vedere faunistic trebuie subliniată prezenţa speciilor: viespar (Pernis apivorus),erete sur (Cyrcus pygargus), erete alb( C. Macrourus),ciuf de câmp (Asio flammeus).

Rezervaţia naturală „Muntele Consul” - Arie protejată mixtă

Muntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate astfel prin Decizia din 27 mai 1927, unde acest munte este menţionat cu numele avut anterior (Muntele Cinel). Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, caracteristic pentru formele de relief vulcanic şi carstic din nordul Dobrogei, care-i conferă un caracter peisagistic unic în ţară. Pe lângă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate caracteristice pentru Dobrogea, rezervaţia constituie, împreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din România în care a fost identificată specia talpa leului (Gymnospermium altaicum). De asemenea, specia de coada şoricelului ( Achillea depressa) este citată doar aici, în cadrul reţelei de arii protejate din nordul Dobrogei. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus).

Rezervaţia naturală „Dealul Mândreşti”

În rezervaţie au fost identificaţi  până în prezent asociaţii de pajişti stepice de bărboasă (Botriochloetum ischaemi) respectiv de tufărişuri de păliur (Asphodelino luteae – Paliuretum ). Din fauna rezervaţiei au fost identificate 9 specii ameninţate cu dispariţia: califar roşu, acvila ţipătoare mică, acvilă mică, erete sur, codalb, viespar, erete vânăt, şoim călător, şerpar şi şorecarul mare.

Rezervaţia naturală „Dealul Sarica”

În afară de numeroşii cenotaxoni şi specii rare şi/sau ameninţate, ce reprezintă majoritatea etajelor şi zonelor de vegetaţie din Dobrogea, rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiei endemice de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae). Rezervaţia constituie singura arie protejată din judeţ şi probabil din ţară, în cadrul căreia este întâlnită specia ameninţată pana zburătorului (Lunaria annua ssp. pachyrhiza). De asemenea, aceasta constituie una din rarele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populaţii de cârcel (Ephedra distachya), precum şi arborete de stejar pufos (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor naturale, cu arbori seculari. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga).

Rezervaţia naturală „Mânăstirea Cocoş” - Arie protejată mixtă

Rezervaţia prezintă o valoare bioistorică deosebită, fiind locul în care, conform tradiţiei, cântau cocoşii sălbatici, fapt ce a stat la originea numelui mânăstirii. Aceasta este importantă pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă a fi cocoşul de mesteacăn silvostepic (Lyrurus tetrix viridanus), în prezent dispărut din Dobrogea. Rezervaţia reprezintă una dintre puţinele arii protejate din România în care a fost identificată o asociaţie de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae), extrem de rară, endemică pentru Dobrogea.

ROSCI0201

La nivel național situl este cel mai întins și reprezentativ pentru bioregiunea stepică. Suprafața la nivel național a stepelor ponto-sarmatice este estimată la maximum 60.000, din care 40.000 ha sunt în Dobrogea (30000 în județul Tulcea, 10000 în județul Constanța). Restul de maximum 20000 sunt răspîndite în alte zone ale țării, însă în general pe suprafețe fragmentate și expuse pășunatului intensiv. În consecință nu există posibilitatea constituirii de situri reprezentative pentru acest habitat (pe suprafețe suficient de întinse pentru a asigura un procent satisfăcător pentru acest habitat prioritar) decât în Dobrogea și în special în județul Tulcea, unde există cele mai mari și compacte suprafețe din acest habitat.

Există aici 10 tipuri de habitate protejate, 6 tipuri de mamifere, 3 amfibieni, 5 nevertebrate și 7 tipuri de plante.