Bioregiunea stepică

 

La nivel național, situl Natura 2000 ROSCI0201 este cel mai întins și reprezentativ pentru bioregiunea stepică. Suprafața stepelor ponto-sarmatice din România este estimată la cca 60.000 ha, din care jumătate se afl ă în județul Tulcea, unde există cele mai mari și compacte suprafețe din acest habitat. De asemenea, această bioregiune se întâlnește în Uniunea Europeană doar în România.

Pădurile ocupă suprafețe însemnate, remarcându-se printr-o mare diversitate: păduri de fag, cer și gorun, amestec de gorun, tei, cărpiniță și frasin. Zona de tranziție între vegetația de stepă și cea forestieră este reprezentată de silvostepă, cu păduri de stejar brumăriu, stejar pufos și tufărișuri cu scumpie, păducel și porumbar.

Diversitatea habitatelor naturale asigură existența unui mare număr de specii de fl oră și faună sălbatică, multe dintre acestea fi ind endemice pentru acest areal ori rare, vulnerabile sau periclitate.

Dintre speciile de floră remarcabile amintim bujorul de stepă și garofi ța dobrogeană, colilia (specifi că stepelor), iar dintre cele de interes comunitar clopoțelul dobrogean, merinana, capul șarpelui, vinețelele etc.

Fauna include numeroase specii de insecte (rădașca, croitorul, cărăbușul cu corn, calul dracului – o specie de lăcustă vulnerabilă la nivel european).

Broasca țestoasă dobrogeană se numără printre speciile periclitate, iar balaurul mare dobrogean este cel mai mare șarpe din România, putând atinge dimensiuni de până la 2,5 m. În zona aridă trăiesc dihorul pătat și cel de stepă, care se hrănesc cu rozătoare: popândăi, grivani ori șoareci săritori de stepă. Peșterile, deși puține în zonă, adăpostesc specii de lilieci precum liliacul comun ori liliacul mare cu potcoavă.