Peşteri în care accesul publicului este interzis

Habitatul este legat de principalele areale carstice, formate pe masivele importante de calcar din România. Cele mai multe astfel de areale se găsesc în Carpaţii Occidentali, respectiv în Munţii Apuseni de nord (Munţii Bihor, Pădurea Craiului, Trascău, Metaliferi), Munţii Banatului, mai puţin în Carpaţii Meridionali (Munţii Cernei, Munţii şi Podişul Mehedinţi, Şureanu, Piatra Craiului), Carpaţii Orientali (Hăghimaş, Rodnei, vulcanocarstul din Călimani). Există areale importante cu relief carstic şi în zonele colinare (Platoul Someşan de nord, Podişul Dobrogei de sud).

Există un număr restrâns de peşteri în România în care accesul publicului este permis parţial, dar din cauza sensibilităţii deosebite a ecosistemelor de peşteră cele mai multe sunt interzise vizitării. Se remarcă în mod deosebit peşterile cu gheţari permanenţi şi cele cu schelete de urs de peşteră din Apuseni, peşterile bogat concreţionate din Banat şi vestul Meridionalilor, peştera de la Movile din Dobrogea de sud (cu un ecosistem „sigilat”, practic independent faţă de sistemul biosferei terestre), peştera de la Cuciulat din Platoul Someşan şi cea de la Coliboaia din Valea Sighiştelului, Munţii Bihor cu desene rupestre.