Vegetație forestieră ponto-sarmati că cu stejar pufos

Pădurile de stejar pufos din nordul peninsulei Balcanice se continuă şi pe teritoriul României, în arealele de silvostepă aflate în Dobrogea şi Moldova de sud. Acestea sunt rarişti cu multe poieni şi combină flora de pădure cu cea de stepă.

Adesea, habitatele de pajişti de stepă cândva întinse în jurul acestor păduri insulare sunt degradate prin suprapăşunat sau arate şi singurele lor relicve bine păstrate le putem întâlni în poienile sau liziera acestor păduri. Solurile pe care vegetează sunt închise la culoare, brune- negre sau negre în orizontul superior, de tipul cernoziomurilor sau feoziomurilor. Climatul este semiarid, continental. Specia dominantă este stejarul pufos, alături de puţine alte specii precum părul nins de stepă, părul sălbatic, cărpiniţă, mojdrean, vişinel turcesc, tei argintiu, jugastru. Stratul de arbuşti este deosebit de caracteristic datorită prezenţei masive a scumpiei, specie foarte decorativă, la care se adaugă păliurul (spinul lui Hristos).

Alături de acestea găsim alte specii mai comune precum cornul, sângerul, păducelul, porumbarul de stepă. În aceste păduri stratul ierbos este deosebit de bogat în specii rare, cu numeroase specii balcanice, balcano-anatolice sau vest-pontice precum ghiocelul grecesc, brebenelul balcanic, ceapa siciliană, sânziana de silvostepă, salcâmul (sofora) lui Jaubert, astragalul pontic, albăstriţa lui Thirke, pesma lui Marschall, pesma argintie, asparagusul cu frunze subţiri, strugureii (muscarii) dobrogeni, toporaşul dobrogean, pliscul- păsării (Ornithogalum) etc.

În multe păduri dobrogene de stejar pufos apare din abundenţă una din cele mai decorative plante din România, bujorul de pădure românesc, cu flori de un roşu aprins, dând un colorit extrem de viu şi un aspect cu totul aparte acestui habitat la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai.