Sicista_subtilis_01.jpg

Șoarece săritor de stepă

 

Sicista subtilis

Numele de gen provine din neolatinul și italianul sicista (denumirea animalului), numele de specie provine din latinescul subtilis – fin, delicat.

Șoarecele de stepă este un rozător care preferă terenurile înțelenite, fânațele, poienile din păduri și culturile de lucernă din zonele stepice. Are mărimea unui șoarece de casă, dar, spre deosebire de acesta, are coada mai lungă decât corpul. Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, servind la deplasarea prin salturi. Blana este cenușiu-gălbuie pe partea dorsală a corpului. Pe linia medio-dorsală există o dungă neagră, de 15 mm lățime, continuă între ceafă și baza cozii. Lungimea corpului este de 5-7 cm, iar greutatea variază între 7 și 12 g. Reproducerea are loc numai primăvara. După o gestație de 30 de zile, femelele nasc 3-6 pui golași, care ating maturitatea sexuală la vârsta de un an.

Durata medie de viață este de șase ani. Indivizii hibernează și, prin urmare, perioada lor de activitate este din aprilie până în septembrie. Specia constituie hrană pentru păsările răpitoare și mamiferele carnivore. Este un bun cățărător și săritor, dar fără aptitudini de săpător, folosind galeriile părăsite de alte rozătoare. Principala sa hrană o reprezintă părțile verzi ale plantelor spontane (în principal de păpădie) și ale celor cultivate. Primăvara consumă și larve, insecte, miriapode și arahnide, fapt ce aduce importante servicii agriculturii. Specia are o răspândire discontinuă pe teritoriul României, fiind semnalată în Dobrogea (Malcoci și Valul lui Traian), Muntenia (la Mărculești), Transilvania (la Apahida și Cluj) și Moldova (la Fălciu și Rogozeni).