Este un mamifer cu corpul subțire, botul ascuțit, nările orientate lateral și separate între ele de un șanț. Mustățile sunt rare și destul de scurte. Urechile sunt mai mici decât la jderi, cu care este înrudit, dar bine dezvoltate și cu peri mai lungi pe marginea lor superioară, care este larg rotunjită. Blana este deasă, cu peri subțiri, moi și lucioși. Perii de contur de pe spate și de pe laturile corpului ating 13 mm lungime. Coada este foarte stufoasă, de culoare gălbui-albicioasă, cu vârful negru. Pe față are un fel de „mască”, constituită dintr-o dungă de peri albi poziționată deasupra ochilor pe toată lungimea frunții. Această dungă este mărginită spre vârful capului și spre bot de peri cafenii. O altă dungă de culoare albă, tot transversală, există și în regiunea cefei. Reproducerea are loc în februarie-martie. Gestația durează două luni și jumătate, după care se nasc 4-6 pui, cu pleoapele lipite pentru primele 20 de zile de viață.

Alăptarea durează cinci săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 10 luni. Durata de viață este de șase ani. Dihorul pătat este un foarte bun săpător de galerii, având ghearele lungi și puternice, putând urmări prăzi galericole precum cârtițe, orbeți, șobolani de apă și bizami. Ziua stă retras în galeriile spațioase și devine activ la crepuscul. Trăiește solitar, cu excepția perioadei de reproducere. Își marchează și își apără teritoriul individual estimat la 4-6 ha. Dacă întâlnește un pericol, dihorul pătat secretă cu glandele anale un fluid foarte urât mirositor. Spre deosebire de dihorul de stepă, cel pătat pătrunde mai mult în zonele subdeșertice. Trăiește în câmpii deschise, pe câmpuri cu tufe și mărăcini, dar intră și în pădurile rare de șes. Hrana constă în principal din viermi, insecte, șopârle, păsări și mamifere mici. Populația este foarte scăzută, fiind întâlnit extrem de rar doar în estul României, în zona Munților Măcin.