Mustela_eversmannii_02.jpg

Dihor de stepă

 

Mustela eversmanii

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică: latinescul mustela – nevăstuică, gen în sunt încadrate speciile de dihor și nurcă ce provine la randul său din latinescul mus – șoarece, de la asemănarea relativă între cele două specii de mamifere mici foarte agile și eversmanni – genitivul de la numele naturalistului german Eversmann, unul dintre pionierii studierii florei și faunei silvostepei și stepei dintre Volga și Ural.

Foarte asemănător cu dihorul comun de care diferă prin culoarea blănii, care în general este crem deschisă pe spate și pe flancuri. Preferă câmpiile aride și cele înțelenite, de regulă unde se găsesc și popândăi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, iar pe de altă parte, pentru că popândăii sunt hrana preferată a dihorului de stepă. În lipsa popândăilor, amenajează, prin lărgire și extindere, galeriile de hârciogi și ale altor mamifere de talie mică și mijlocie.

Este strict terestru, cu ritm de activitate crepusculară, foarte bun alergător, dar se deplasează și prin salturi, lungi de până la un metru. În urmărirea prăzilor își poate schimba cu ușurință direcția de fugă. Hrana puțină, dar și iernile grele, cu multă zăpadă îl pot determina să întreprindă deplasări spre zone mai favorabile din punct de vedere climatic. Hrana constă din popândăi, hamsteri, șoareci, șobolani, ouă și pui de păsări. Are ca dușmani naturali vulpea, bufnițele, ulii.