Este un rozător cu înfățișare plăcută, de talia unui șoarece mai mare. Are blana cu peri deși, lungi de 8-9 mm, catifelați, de culoare cenușiu-cafenie pe spate, mai închisă pe creștet și gălbuie pe laturile corpului și pe abdomen. Denumirea de „cățel gulerat” i se trage de la pata transversală de pe piept, de culoare neagră, care se întinde înaintea și înapoia membrelor anterioare. Corpul este bondoc, iar botul rotunjit. Ochii sunt mici și rotunzi, iar pavilioanele urechilor se văd bine din blană. Membrele sunt scurte, cu tălpile golașe. Ghearele sunt lucioase, lungi și ascuțite. Are lungimea de 15-17 cm și greutatea de 100-150 g. Se hrănește cu părțile verzi ale plantelor spontane și cultivate, iar în perioada de iarnă cu semințe, rădăcini și tulpini moi. Ocazional, consumă melci, insecte, păianjeni și alte nevertebrate. Grivanul este o specie care hibernează iarna. Își face provizii din timp, fiecare individ adunând 400-500 g de hrană. Lunile în care indivizii sunt activi, din aprilie până în octombrie, reprezintă perioade critice din ciclul de viață al acestora.

În acest interval de timp, grivanii sunt supuși atât presiunilor antropice, cât și celor cauzate de păsările răpitoare și mamiferele carnivore. Împerecherile au loc în luna aprilie, apoi în iunie și iulie. Gestația durează 16-17 zile, după care femelele nasc 4-10 pui golași, cu pleoapele lipite pentru primele 15 zile de viață. Alăptarea durează 20 de zile. Maturitatea sexuală este atinsă după vârsta de un an, iar durata medie de viață este de trei ani. Grivanul preferă terenurile înțelenite, nepășunate, din zonele de stepă, dar și terenurile cultivate cu lucernă, trifoi și alte leguminoase. Populațiile speciei sunt în continuă descreștere numerică din cauza fragmentării, distrugerii și poluării habitatelor preferate. Pe teritoriul României, specia este întâlnită în Dobrogea, în zonele din jurul localităților Malcoci, Cernavodă, Negru Vodă, Măcin, Valul lui Traian.