Carapacea are culoarea gălbui-întunecat, cafeniu uniform sau măsliniu, fiecare placă fiind mărginită de pete negre neregulate, exemplarele tinere fiind măslinii sau gălbui cu pete negre pe marginea fiecărei plăci. Adulții nu au prădători naturali, dar ouăle și juvenilii sunt consumați de prădători precum câini, vulpi, păsări. Dintre bolile cunoscute la această specie a fost descrisă o stomatită virală cu o mortalitate de 100%. Salmonella este purtată, fără semne clinice, de aproape 10% dintre țestoasele de uscat, dar uneori se produc infecții grave cu acest agent patogen. Specia este parazitată de acarieni, nematode, trematode preluate de la oi.

. Înlocuirea fagului cu plantații de salcâm în care specia nu găsește surse de hrană adecvate și adăposturi poate duce la eliminarea populațiilor din zonele respective. Cel mai însemnat pericol îl constituie practica larg răspândită în Dobrogea de incendiere a unor suprafețe considerabile în scopul refacerii pășunilor. Numeroase exemplare mor în aceste incendii sau suferă o deteriorarea a carapacei. Practica ierbicidării și a folosirii îngrășămintelor anorganice pe terenurile agricole constituie un alt factor care amenință populațiile de țestoase, ca și colectarea în scopuri comerciale și vânzarea ca animale de companie.